Ştiaţi că în întreaga lume există aproximativ 1,3 miliarde de oameni ce nu au acces la îndrijire medicală corespunzătoare?

În cazul durerilor articulare (în poliartrite, artroze, spondilartroze etc.), puteţi folosi crema cu fenilbutazonă. Fenilbutazona are efecte antiinflamatoare extrem de puternice, care se observă destul de rapid. Crema se aplică pe tegumente indemne, masând uşor. De precizat că înainte de folosire, trebuie să vă testaţi sensibilitatea: aplicaţi puţină cremă pe o zonă mică de piele şi aşteptaţi. Dacă apar reacţii de orice fel, nu o folosiţi.

Se mai poate administra şi sub formă de supozitoare, dar are numeroase efecte adverse, printre care: retenţia apei şi edeme, erupţii urticariene, leucopenii, agranulocitoză, scăderea numărului de trombocite, scăderea hemoglobinei şi poate reactiva ulcere gastroduodenale.

De ce sunt atât de populare aceste cereale integrale? Orice produs ce conţine făinoase, dacă are şi „integral” în titlu e bun. Dar de ce?

Haideţi mai întâi să analizăm un pic ce alcătuiesc aceste cereale. Ele sunt formate din 3 componente majore: înveliş, miez şi germen. Procesarea lor lasă utilizabil doar miezul, format preponderent din carbohidraţi şi amidon, privându-ne astfel de toate beneficiile oferite celelalte componente. Cerealele integrale sunt, deci, cele cărora li s-au păstrat toate componentele. În această categorie sunt incluse cerealele consumate la micul dejun (în special musli), pâinea integrală, făina integrală şi pastele din făină integrală, porumbul şi popcornul.

De ce sunt mai bune?

Păstrând învelişul şi gemenul, aducem un aport de fibre, vitamine (complexul vitaminic B, vitamina E), fitonutrienţi şi minerale.

Fibrele reprezintă un tip de carbohidraţi ce nu pot fi digeraţi de organism. Ele sunt esenţiale pentru un tranzit optim, element extrem de important în păstrarea sănătăţii generale a organismului. Un studiu realizat pe 80.000 de femei a demonstrat că putem reduce chiar riscul de a face cancer de colon consumând mai multe fibre.

Dr. Alan J. Flit, director în cadrul studiului din cadrul Harvard School of Public Health, spune că „cerealele integrale ca parte a unei diete echilibrate ar putea ajuta la promovarea sănătăţii cardio-vasculare”. Aceasta se explică prin faptul că fibrele scad concentraţia LDL-colesterolului din sânge (colesterolul rău), a trigliceridelor şi a tensiunii arteriale.

Pe de altă parte, studiile au demonstrat că fibrele scad absorbţia de zaharuri, iar consumul de cereale integrale este asociat cu scăderea concentraţiilor de insulină din organism. Aceasta este o componentă importantă în reducerea factorilor de risc pentru diabetul zaharat de tip II. În acelaşi timp, diabetul zaharat este „mână în mână” cu bolile cardio-vasculare, deci consumând cereale integrale ţinteşti asupra a două aspecte importante ale sănătăţii.

O altă cercetare ne arată că putem lega consumul crescut de cereale integrale cu scăderea procentului de grăsime corporale totală şi a celei abdominale: cei care au consumat cele mai mari cantităţi de cereale integrale au avut cu aprox. 2,4% mai puţină grăsime corporală totală şi 3,6% mai puţină grăsime abdominală faţă de cei care au consumat cantităţi minime. Se pare că acest fapt s-ar datora tot fibrelor.

Aveţi grijă însă! Pâinea albă şi pâinea integrală au acelaşi indice glicemic şi aproximativ aceeaşi valoare calorică. De exemplu, o felie de pâine albă are 66 kcal, 1,9 g proteine şi 0,6 g g fibre, iar o felie de pâine integrală are 69 kcal, 3,6 g proteine şi 1,9 g fibre.

< 18,5

Dacă vrem să slăbim, pasul cel mai important este să ne cunoaştem limitele. Asta înseamnă IMC – indicele de masă corporală. Se calculează foarte simplu astfel: IMC = greutatea (kg) / intaltimea (m) la patrat, iar limitele sunt următoarele.

SUBNUTRIT

Dacă vrei să slăbeşti acum, consultă mai de grabă un psiholog pentru că totul este pe fond nervos. Cel mai indicat este să mai pui nişte kilograme pe tine.

18,5 – 24,9

NORMOPONDERAL

25 – 29,9

SUPRAPONDERAL

30 – 34,9

OBEZITATE GRAD I

35 – 39,9

OBEZITATE GRAD II

> 40

OBEZITATE MORBIDĂ

O altă metodă extrem de simplă pentru a afla greutatea ideală este să scădeţi 10 din zecimala înălţimii (m). De exemplu, pentru o persoană de 1,70 m, greutatea ideală este de 60 kg (şi ar avea un IMC de 20,76 kg/mp).

Pentru cei care vor să slăbească pe cont propriu, am adăugat în Share Box un fişier pdf (1training-nutrition-secrets.pdf). Nu l-am citit pe tot, recunosc, dar după ce l-am răsfoit pot să spun că este ok. Cine vrea poate să îl downloadeze să vadă despre ce este vorba. De menţionat că fişierul este în engleză, iar derptul de copyright este al lui Mike Geary.

Dr. Corina a acceptat să ne răspundă la câteva întrebări legate de un subiect delicat: bolile venerice. Pentru că viaţa sexuală a fiecăruia este un subiect personal, dar uneori mai şi greşim, doamna doctor ne va oferi câteva informaţii de care să ţinem cont.

Ce înseamnă mai precis boli venerice? Cum se transmit ele?

Denumirea de boli venerice se referă la infecţiile cu transmitere în principal sexuală, denumirea provenind de la zeiţa dragostei şi frumuseţii, Venus (Venera) şi grupează un număr de afecţiuni precum sifilisul, gonoreea, HIV/SIDA, tricomoniaza, donovanoza, granulomul inghinal, uretrite, şancrul moale, herpesul, ftiriaza, candidoza,  condiloamele.

Majoritatea se transmit prin contact genital, genital-oral sau genital-anal. Totuşi într-un număr de boli cu transmitere sexuală (BTS) este posibilă şi transmiterea indirectă, prin obiecte contaminate sau transmiterea materno-fetală (de la mama la făt, înainte, în timpul sau după delivrenţă).

Dacă există leziuni orale sângerânde (gingivale, buze muşcate etc), la ambii parteneri se pot transmite toate bolile care se transmit pe cale hematogenă! De asemenea, se pot manifesta diverse boli la nivelul gurii: herpes, sifilis (plăci mucoase), gonoree (faringian, mai degrabă), aşadar şi sărutul poate constitui o cale de transmitere a bolilor venerice.

Care ar trebui să fie semnele care să mă îngrijoreze?

Semnele care ar trebui să îngrijoreze sunt:

• scurgerile,
• rănile genitale chiar dacă prezintă tendinţa de auto-vindecare (şancru – ulceraţia pielii sau mucoaselor genitale),
• mirosul neplăcut,
• durerile genitale,
• senzaţia de arsură genitală,
• senzaţia de micţiune dureroasă (disuria),
• inflamarea ganglionilor genitali,
• durerea la contact sexual (dispareunia)
• erecţiile dureroase
• pruritul genital.

Toată lumea ştie de colesterolul bun şi colesterolul rău. Prin reviste sau pe site-uri ne este recomandat să ne ferim de LDL-colesterol. Dar de ce? Ce face el rău spre deosebire de HDL-colesterol?

LDL înseamnă Low Density Lipoprotein, iar valorile acestuia în sânge ar trebui menţinute sub 50 mg/dl. Atenţie! Nu contează dacă sunteţi „graşi” sau „slabi”, LDL-colesterolul poate fi mărit oricum.

Dar ce face acest LDL-colesterol?

Principala problemă la care conduce acest tip de colesterol este ateroscleroza (ateromatoza). Împreună cu alte lipide, acesta se va depune strat cu strat pe suprafaţa internă a vasului (intima vasului) formând placa de aterom. Ulterior placa de aterom determină necroza peretelui arterial către medie, suferind procese de fibrozare şi precipitări calcare.

Placa de aterom va îngusta lumenul vasului, ceea ce va conduce la o hipoxie in teritoriul deservit de vasul respectiv.

Cea mai gravă consecinţă, însă, este tromboza (formarea unui cheag de sânge pe peretele intern al vasului), fiind unul dintre cei 3 mari factori favorizanţi:

• leziunea parietală – aici intrând ateroscleroza, inflamaţia peretelui (arterită, flebită, endocardită), acţiunea unor toxine microbiene, agresiuni chimice sau hipoxia
• modificările de flux sanguin: staza (când este vorba de tromboza venoasă) ce poate apărea într-o insuficienţă cardiacă, varice; HTA
• hipercoagulabilitatea sanguină

Consecinţele trombozei

Sunt foarte grave. Poate duce la ischemie incompletă, conducând la leziuni de tip degenerativ (de exemplu, atrofie) sau la ischemie completă care se instalează complet şi duce la infarcte (în funcţie de localizare, pot exista: infarct renal,  pulmonar, cerebral, miocardic etc). Pe de altă parte, dintr-un tromb se pot forma emboli, care vor conduce de asemenea la infarcte.

Pe scurt, dacă avem LDL-colesterolul crescut vom ajunge să avem ateroscleroză şi să dezvoltăm mari şanse de a face tromboză, suportând astfel toate consecinţele date de aceasta.

Astfel, putem corela aterosleroza cu bolile cardiace şi complicaţiile lor.

Iar acum măcar ştim de ce LDL-colesterolul este poreclit şi „colesterolul rău”.

Mecanismul de producere al herniilor implică traversarea straturilor abdomenului de către intestine:

Locaţiile cele mai frecvente de producere a herniei:

Grecii îl ridică la statutul de băutură a zeilor, francezii nu concep o cină fără el. În plus, poate fi băut, fără să pară o vulgaritate, atât de bărbaţi cât şi de femei. Diferite studii ne-au arătat în nenumărate rânduri efectele pozitive ale vinului asupra sănătăţii noastre, atunci când îl consumăm în cantităţi moderate. În continuare vă prezentăm câteva dintre aceste beneficii.

Inima si vasele

Vinul conţine anumiţi compuşi antioxidanţi, printre care şi flavonoidele, ce reduc nivelul LDL colesterolului (colesterolul rău – cel care se depune pe artere, participând astfel la procesul de formare a aterosclerozei). În acest fel ne protejăm într-un mod plăcut organismul de afecţiuni cardiace, prevenim infarctul miocardic, accidentele vasculare şi ne păstrăm vasele „curate”, factori foarte importanţi pentru longevitate.

Sănătatea orală – cine ar fi crezut?

Noi studii arată că în boasca de vin există substanţe care acţionează asupra bacteriilor de la nivelul gurii, împiedicând astfel dezvoltarea lor. Iar ce este mai interesant – aceste „antibiotice naturale” nu au efectele secundare ale medicamentelor sintetice!

Boli degenerative şi imunitatea

Un subiect vast, căutat, dar cu prea multe întrebări şi prea puţine răspunsuri pentru cei interesaţi. Nu sunt adepta reclamelor, dar cartea domnului prof. dr. Adrian Streinu-Cercel – “Totul despre hepatite şi virusurile hepatitice” vine cu toate răspunsurile de care aveţi nevoie, explicate simplu şi succint.

În continuare, vă voi prezenta numai modalităţile de transmitere a hepatitelor virale. În acest fel, vom pune din nou preţ pe profilaxie, aplicând regula de aur “mai bine să previi decât să repari”.

Virusul hepatitic A

Principala cale de transmitere este cea fecal-orală (este numit şi “boala mâinilor murdare”). Acest mod de transmitere este favorizat şi de toaletele publice, unde nu toată lumea respectă cu stricteţe normele de igienă (a mâinilor).

Virusul hepatitic B

Se transmite prin soluţii de contiguitate: prin sânge (deci folosirea instrumentarului medical nesterilizat corespunzător, alte obiecte înţepătoare contaminate cum ar fi forfecuţe de unghii, lame de ras, piercing, tatuaje, ace), pe cale sexuală, pe cale verticală de la mamă la făt, prin salivă (sărut, periuţa de dinţi). NU se transmite prin: utilizarea în comun a grupului sanitar, tacâmuri, veselă, pupat, strângere de mână, mângâieri.

Virusurile hepatitice C şi D au acelaşi mod de transmitere ca virusul hepatitic B, iar virusul hepatitic E se ia la fel ca virusul hepatitic A.