Testul Milgram

Testul Milgram dezvăluie o latură a psihologiei umane ce ar putea deveni un subiect foarte controversat.

Cât de puternic este glasul autorităţii pentru noi? Poate mai puternic decât credem…

În 1963, Stanley Milgram a realizat un experiment ce a venit cu rezultate covârşitoare. A testat disponibilitatea oamenilor de a se supune unei autorităţi în ciuda faptului că instrucţiunile intrau în conflict cu credinţele morale.

„Aspectele legale şi filozofice ale supunerii sunt de o mare importanţă, dar se vorbeşte foarte puţin despre cum se comportă oamenii în situaţii concrete.” (Stanley Milgram)

Pe scurt, în cadrul experimentului luau parte 3 persoane:

–         cercetătorul

–         „elevul” (victima) care era de fapt un actor

–         „profesorul” (participantul propriu-zis)

Participantul nu ştia nici că victima era actor, nici că voltajul ce avea să i-l administreze nu era real şi fusese informat că participă la un experiment ce testează memoria în diferite situaţii. „Profesorul” şi „elevul” erau apoi reţinuţi în camere diferite, având posibilitatea de a se auzi, dar nu şi de a se vedea.

Regula era că, în cazul unui răspuns greşit al elevului, profesorul administra electroşocuri. Cu fiecare răspuns eronat, acesta creştea cu 15V. Voltajul maxim era de 450V, administrat de cel mult 3 ori, după care victima ar fi fost considerată decedată.

În tot acest timp, participantul putea auzi victima ţipând sau zbătându-se.

S-a presupus, dar s-a presupus greşit

14 profesori de psihologie de la Universitatea din Yale, fiind chestionaţi în legătură cu câţi oameni ar fi dispuşi să aplice voltajul final, au ajuns la un rezultat în jur de 1%.

În primul set de experimente, 65% dintre participanţi au administrat setul dinal de 450V, chiar dacă la un moment dat fiecare a pauzat şi a pus întrebări legate de experiment.

Doar un singur participant a refuzat cu desăvârşire să administreze şocuri mai mari de 300V.

Ce înseamnă experimentul? Ce înseamnă mintea umană?

Prof. Milgram a elaborat două teorii.

Prima, teoria conformismului, susţinea că un subiect care nu deţine abilitatea sau experienţa necesară pentru a lua decizii într-o anumită direcţie, în special în situaţii de criză, va lăsa această „povară” pe umerii grupului. Grupul este modelul behavioral al acestei persoane.

A doua teorie explică faptul că o persoană se poate vedea ca un instrument în îndeplinirea dorinţelor (ordinelor) altei persoane şi de aceea nu se mai consideră responsabil de propriile fapte.

Pe parcurul anilor s-au realizat mai multe variaţii ale experimentului Milgram, dar indiferent de timp, spaţiu sau nivelul social al grupului testat, procentul de subiecţi dispuşi să aplice voltajul fatal a rămas constant: în jur de 61-66%.